Noroc cu jurnalistul sirian

M-am întors în gară împăcat cu ideea că o să dorm pe scaunele de plastic, doar să nu mă dea afară badigarzii.

Mă plimb pe peron și dau de niște băieți care vorbesc arabă. Așa că merg la ei și – I’m a romanian jurnalist and I want to write about the refugees. – You are a journalist? I’m a syrian journalist! Yes, sure you can come with us. Pffff, ce fericire.

Doar că trenul cu care băieții pleacă e full și nu se pot cumpăra bilete în picioare. Tipul m-a rezolvat. – I have a friend, he bought an extra ticket and we’ll sell it to you. – Perfect.

 

Cafeteria Damasqeiro

O pisică neagră se lăfăie într-un scaun de plastic dintr-un gang obscur, apoi își marchează teritoriul cu două pete maronii semilichide care acresc și mai mult mirosul de oboseală cronică.

Zeci de oameni mănâncă, beau multă cafea și energizant, vorbesc pe viber și skype în timp ce-și încarcă bateriile la mesele lipite de asfaltul încins.

Andreas, fost căpitan de vas și patron al dughenei Cafeteria Janeiro, își contemplează noii clienți la o cafea. Încasările i-au crescut cu mai bine de 30 la sută în ultimele două-trei luni, plus că nu mai are nici costuri de întreținere, refugiații nu strâmbă din nas de la duhoare și mizerie, deși localul e în zona centrală a Atenei. Sunt absorbiți de smartfonu – e cel mai important instrument: află în timp real pe unde e safe să călătorească, cine vrea să le dea țeapă sau unde sunt rudele și prietenii care au luat-o înainte.

Ca să ajungă până aici, un sirian plătește cam 1500 de dolari, mare parte pentru o barcă ori șalupă prăpădită din Turcia până-n Grecia. Își vând mașinile, bijuteriile, unii chiar și molozul lăsat în urmă de casele bombardate. Cumpărătorii gândesc pe termen lung. Vor face bani frumoși dacă Siria va mai exista în viitor.

refugiati-1410598

Printre meseni viermuiesc refugiați din generații mai vechi – irakieni, afghani sau tunisieni. Companiile private de transport le dau comision ca să le agațe clienți pentru granița cu Macedonia. Un bilet la rechini e 60-65 de euro. Dacă merg cu tren și autobuz, refugiații trebuie să plătească între 40 și 60 de euro, dar privații profită de înghesuiala infernală și preiau lumea care nu mai poate aștepta o zi sau două pentru un loc. Unele firme îi saltă chiar înainte să revină cu picioarele pe pământ, de la buza feribotului.

PS: În noaptea asta pornim spre Macedonia cu un grup de șase studenți care vor s-o ia de la capăt într-o lume în care speră să ia mai puțină țeapă.

Prin portul Piraeus din Atena trec zilnic mii de refugiați. Vapoarele îi culeg de pe insulele Greciei și îi lasă aici ca să-și continue drumul spre Vest.

O tipă mă întreabă zâmbitoare dacă vreau să cumpăr o cartelă cu minute în Germania. No, thanks. Un tip pe la vreo 30 de ani își butonează nedumerit smartphoneul alb. Face parte dintr-un grup cu mai multe familii, bărbați, femei și o gălăgie de copii. Refugiații stau dispersați și se sfătuiesc cum să aleagă cel mai sănătos drum. Stratificarea socială este bogată, de la amărâți până la baștani. Dar toți sunt omogenizați de același target.

Un grizonat vine la unul dintre grupuri, zice ceva scurt și răspicat, iar cei 11 musulmani se mobilizează de parcă ar fi primit o comandă. Urcă într-un autobuz alb și demarează spre visul European.

Vice-președintele Comisiei Europene vine astăzi în Atena și Kos ca să le spună grecilor cum trebuie să gestioneze criza refugiaților.

refugiati-1290504
refugiati-1410571
TCA_1148
TCA_1168
refugiati-1290514
refugiati-1410566

Cum își fac drum spre Europa refugiații sirieni

Două state vecine României sunt în plin avânt al construcției de garduri: Ungaria vrea să oprească astfel valurile de refugiați dinspre Serbia, iar Bulgaria fortifică granița cu Turcia. În acest timp, Macedonia a declarat stare de urgență pentru ca armata să poată interveni în gestionarea crizei: peste 44.000 de oameni au traversat în ultimele două luni micul stat balcanic dinspre Grecia.

România nu e încă un punct de tranzit important pentru aceste grupuri, pentru că Dunărea funcționează mai bine decât orice gard. Cei care ajung intră prin Marea Neagră, dinspre Turcia. La sfârșitul anului trecut erau înregistrați la noi 2.182 de refugiați, față de 11.046 în Bulgaria.

Numărul refugiaților din Bulgaria ar putea ajunge până la 20.000 până la sfârșitul lui 2015, spune Roland Weil, reprezentantul Înaltului Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor Unite (UNHCR) în această țară. Polițiștii bulgari fac totul pentru a-i împiedica să intre: au oprit în jur de 30.000 de oameni la granița cu Turcia, doar în prima jumătate a anului. Unii refugiați se plâng că au fost întorși după ce-au reușit să intre în Bulgaria, ceea ce e ilegal, menționează Weil.

Comisia Europeană și statele membre au cheltuit până acum aproape 4 miliarde de euro pentru asistența refugiaților primiți de state vecine Siriei, în fapt pentru a-i ține departe de propriile frontiere. Cu toate acestea, din ce în ce mai mulți oameni își riscă viața pentru a traversa Mediterana, o iau la pas prin pustietăți sau se agață de trenuri.

Am pus pe o hartă principalele rute folosite de refugiații sirieni.

Punctele verzi reprezintă centre de găzduire, de tranzit sau de detenție pentru solicitanții de azil. Punctele roșii sunt orașe sau insule frecventate de refugiați.

Pentru această hartă – ce nu pretinde a fi una completă – am folosit în special informații strânse de UNHCR, Comisia Europeană, Crucea Roșie sau Frontex, precum și articole din presa internațională (Der Spiegel sau New York Times).

Sursa foto: U.S. Department of State [Public domain], via Wikimedia Commons