Coadă la Macedonia

La granița pentru refugiați Grecia – Macedonia îți trebuie bon de ordine ca să treci. Puțin mai departe de punctul de control este o gară care s-a transformat într-un ghetou. Mii de oameni dorm pe cele două peroane în corturi, pe pături, pe pietrele ascuțite, în saci de dormit, cu capul pe șine sau pe jos, în praf și printre maldăre de gunoaie. Un tip fără un picior se joacă cu cârjele în pământ. Se aude muzică, telefoane sunând, copii plângând, sforăituri și motorul unui generator de curent. Unei mașini i-a fost permis să intre ca să vândă cartofi și apă. Mai în față este un duty free care abia face față nevoilor refugiaților.

Grupul meu are numărul 45. A durat o zi întreagă, dar acum s-a ajuns la numărul 39. Mai avem puțin. Ameen, tovarășul meu de drum, conduce gașca. Ne organizează în linii de câte cinci, unii în spatele celorlalți ca să fim zece rânduri.

Cu calm, Ameen îmi spune că nu vrea ca lumea să-l înjure pentru că își pune rudele și prietenii lui în față. Așa că femeile vor sta în primele rânduri, rudele lor, apoi rudele lui Ameen și restul.

Liderul nostru are doar 25 de ani, dar toată lumea îl urmează. Poartă vârfurile de la mustăți lungi, barbă și păr scurt, pantaloni army și super staruri Adidas. Ameen ridică mână și ne spune să plecăm. Ne mișcăm repede și unit, ca niște militari. Bam! Tipul de lângă mine se împiedică de picioarele unui somnoros și cade. Toată organizarea s-a distrus.

Lângă mine e o fetița de 11 ani. O cheamă Sham, ca orașul în care s-a născut și vorbește engleza britanică impecabil. A făcut cursuri extra școlare.Acum merge în Norvegia sau Germania. Când o întreb cum crede că va fi i se luminează fața ca primăvara. “Amazing. I don’t know. I hope that it will be amazing.”

Mai avansăm. Niște băieți se lipsesc de noi, suntem prea mulți și riscăm să fim trimiși la capătul cozii. Dar vărul lui Ameen îi vede și gonește. Ne apropiem. Gata. Nimeni nu mai trebuie să vorbească cu mine. Să nu mă dea de gol.

Cineva face focul lângă noi. Fumul se ridică spre luna jumătate dezvelită. Ahmed, alt tovarăș de pe drum, aruncă un buștean în flăcări. Grupul lui are numărul 134, o să treacă mâine, poate poimâine. Poate trece ilegal.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *