35 de grade la granița Grecia – Macedonia. Mii de refugiați se împart în grupuri de câte 50, își iau un bon de ordine și așteaptă să treacă. Poate să dureze câteva ore sau câteva zile, în funcție de cum se mișcă poliția de frontieră. Arabi, africani, asiatici și-au ridicat corturile și se chilluiesc la umbră. Unii nu mai au răbdare și trec ilegal. Ahmed, un profesor de la Universitatea din Damasc, îmi spune că „Ilegal am ajuns până aici, nu-mi pasă dacă continui fără acte. Trebuie să ajung în Marea Britanie ca să pot să-mi aduc familia acolo. Sunt îngrijorat să nu pățească ceva.”

Tipul e un bărbat bine legat, cu părul castaniu, ochii mici și nasul lung. Vorbește engleză fără greșeală. Cumnatul lui este doctor în România. Prin el și-a deschis o șaormărie la noi în țară, dar nu a văzut-o niciodată. A ținut afacerea doar câteva luni și a vândut-o înainte să plece din Siria ca să aibă câți mai mulți bani. Fratele lui a murit când guvernul i-a bombardat orașul natal și nu a mai rezistat. „Fetele mele au 4, 5 și 6 ani, o s-o iau pe cărări dacă pățesc ceva.”

I-am lăsat pe băieți să stea la coadă, eu nu am voie să trec pe acolo, merg pe la vama pentru cetățeni europeni. Unul dintre refugiați îmi dă un mesaj – în patru/cinci ore ajung și ei. Următorul pas sunt trenurile pe care se înghesuie toată lumea.

refugiati-1290601

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *