Un editorialist obscur se plângea mai devreme într-un ziar englezesc din Atena de incapacitatea guvernului grec de a gestiona criza refugiaților, precum orice altă criză care nu se poate rezolva prin discursuri populiste.
Lângă un disclaimer prin care ziarul îşi cerea scuze că are doar 12 pagini până se dezmorțeşte sistemul bancar, un domn îi învăța pe cititori să renunțe la haine noi şi cosmetice ca să-i ajute pe refugiați şi nevoiaşi.
Peste ziar, nişte băieți transpirați stăteau pe pavaj şi mâncau pâine cu ciocolată în timp ce plănuiau următorii paşi spre occident.
Acum sunt cu ei într-un autocar spre Macedonia, ascult un cântec de dragoste pe care mi l-au cântat mai devreme şi mă gândesc ce să le răspund la întrebarea “în ce țară te-ai duce dacă ai fi în locul nostru?”
